***

Urechea aceasta
nu e de spart
cu nimic,
e imuna si are
in loc de timpane -
oglinzi,
in care zgomotul
se reflecta
ca sa se-ngrozeasca
de propria-i intensitate.

***

***

Angoasele unei dimineti
de mai,
cafeaua din fata mea
si zgomotul infernal
al strazii...
- Leapada-te de mine,
imi zice constiinta,...
-Azi va ploua iar tu trebuie
sa traiesti!
- Nu, nu mi-e frica de Zei!!!
de oameni mi-e frica,
de ochii lor albi -
divortati de ceruri;
ochii gri -
intorsi catre haul existential,
catre ghetele lor scofalcite
cu care..,
pe care..,
prin care -
viata se misca-nainte.

***
Intre Marele Cer
si obscurul Pamant,
doar zambetul tau
mai naste vant!

***

***
Cel mai nascut
nenascut
sunt eu,
cu trupul din carne
si cu pecetea pe gura
blestemata masura -
a vorbelor ce-a trebuit sa le tac.

Foarte nenascuta
pasc
seri cu vise
ce ma-ndeamna,
s-arunc ochii de-mprumut,
luand cale de-nceput,
maine... cand o sa ma nasc.

Liniste

I-atata liniste
in pasul tau soptit
ca as putea sa-ntreb secunda
ce faci, de n-ai venit?
si cand apleci silabe
in jumatati de ton
furand miresme albe
din mugurii de somn -
i-atata liniste
in sfanta leganare
ca ametesc tacuta
in semn de intrebare.

...
Toti cei care
s-au trezit dimineata
mai devreme
decat mine
au de ce sa-mi spuna
seara
povesti.

Suport
precum granele
roada unui gand
necopt -
prea verde
pentru spicul
din mine.

Suspendare

Suspendare

N-as fi vrut sa ma-ntrebi
ce ma doare...
un prost raspuns
pentru-o proasta-ntrebare,
cand locul pe care ma misc
e himera
cu gropile-n colturi rotunde
de sfera...
Macin tristeti
si mi-e roata tocita,
iar pista spre sufletul tau -
ratacita...
in zgomotul trist
intuiesc destramare
urc trupul
sa-l misc catre ploi
pe picioare,
in nopti fara somn
sa urzesc insetata
betii de cafele cu lapte
....de piatra....

Numai cerul

Numai cerul
ma mai incape acum
cand ignoranta
e parte din stil...
cand straiele isi poarta buzunarele
cu josul in sus
ca sa piarda din ele -
identitatea,
sau poate cartea de vizita
a parintilor.
Mi-e mult mai greu acum
sa ma indrept catre picioarele tale,
sa le cuprind,
iar tu sa ma legeni
in ritm de noapte buna.
Descalta-te de talpi -
vom dansa neopritul,
nezisul, neauzitul,
plecatul si neintorsul -
obisnuiti
cu pe-dosul.

Automnala

Toamna asta s-a prabusit
peste mine
precum o entorsa sentimentala
o maladie cu drepturi depline,
pledand colorat
aderenta verbala...
Fecunda pecete
plonjand peste seve
legalizase betiile dese
topind c-un trabuc oligarhic
de frunze -
frenetice jocuri
de interese.
Delapidat de trezie
ma-nghesui in paralelisme
c-un dop de cerneala -
fara repere
si fara sa-mi pese,
orbecaind asa....
la plesneala.

Drumul spre autosuficienta....


Ca si cum mi-ar calca tacerea -
talpile goale
pe linia de tramvai...
Vreau sa traiesc!!! -
imi vine sa urlu -
Azi, vreau sa traiesc!!!

in mana, incaltarile tale,
inserarea a iesit din ele,
ma privesti ca si cum
nu mai exista altcineva
pe pamant
in afara de mine...
asteptarea ta ma tulbura
sunt trista
si la ora asta
nu am de unde sa-ti dau
un tramvai cu care sa dansezi.
Pofta de viata creste
in corpul meu
dinspre pamant,
as vrea sa urlu
dar stiu ca ma vrei fericita
faci totul pentru asta...
ne privim tacuti
tu - pe linia uda si rece,
eu - de pe trotuar...
enormitatea ochilor tai
m-ar face sa plang...
e intuneric, insa,
si nu-i vad.....

Dezintegrare

Cerul de care te-ai delimitat,
printr-un fatal act volitiv,
luand o forma concreta
una vizibila -
nu te mai recunoaste acum...

Te desprinzi
de propria mama,
de propriul copil,
de propriul trup,
de univers -
esti
mobilul dezintegrant
al uniformitatii.

Pacat originar

Sunt vinovat prin definitie...
stare inoculata sufletului meu
androgin
de povara genului...
Sunt
pe diagonala,
pot cuprinde intregul
decat unindu-i colturile
invelind realitatea
in ambalajul zilelor
decazute din gratiile divine
si aruncate mie spre consum

Sunt vinovat
asta ma face teribil de singur
si printr-un ricoseu ciudat -
captiv autoasumarii perpetue.

Feuda a pauzelor
dintre taceri
cuvantul
inunda nimicul
spre anulare.

Aproapele meu..

Nimicul
nu poate fi amanat
el s-a produs
se produce acum,
in joc cu ochii umflati
ai nesomnului -
mingi de golf
rostogolindu-se inert
catre orbite,
intr-o tacere
lineara...

Sunt
in ultima instanta -
aproapele meu.

Punct de sprijin

Punctul de sprijin -
ultima mea gaselnita
in materie de filosofie existentiala,
..........................................
s-a dovedit a fi sfera,
una mobila.....

Ea insasi in cautarea
unui punct de sprijin.

Am rezistat.

Devenisem -
punctul de sprijin
al unui
punct de sprijin..

Pariu

Tu, pariaza pe sfera,
eu - pe secunda ce-o port -
dintr-o frantura de era,
ca pe un ultim resort...
Tu - pariaza pe mine -
 sufletul meu ravasit
si sa vedem ce ramane
lutului neimblanzit.

Ranile tale albastre
tarmul in valuri il trag
de imi respir orizontul
tot mai putin
si mai vag....

deci, pariaza pe sfera -
cercul acesta inchis
care ma strange concentric
ca sa ma stoarca
de vis...

http://clipa.in.md/img/2007,4/7.pdf

Revolta

Fac melcii implozii,
iubite,
n-am gura de foc
sa ti-o spun...
La ore de varf,
pe tarate,
cu ochii iesiti
din orbite
in jalnice cuiburi
de scrum..

Din casele lor
rasucite
isi zvarl
ratacirile-n sus,
cu praguri intoarse
sferic
si-mpedicat
 spre apus...

Fac melcii... implozii
iubite,
sfidand gravitatii
firesti
zmulgandu-si din talpa
bolnava
carari nevazute....
...lumesti..