Sonata
















pe note sau culori
de-ar fi sa-ti cant
cantarea
 mi-ar incape-ntrun cuvant
intr-o silaba
unduita-n coapse
in adieri
prin valuri de matase,
in bruma diminetii
in gutui
in tot ce-ai vrut
si n-ai putut
sa-mi spui...

Un cantec scurt..

pe o tacere-adanca
ca vantul rezemat
de stanca,
ca ochii mei
pe Golu-acestei lumi

ca Mozart
pentru casa de nebuni...

Dor de Lumina

azi o zi oarecare...

ce rataceste cuvinte...

iarna se-anunta rece...dar alba

alba ca tot ce n-a fost 

si nu va mai fi

alba precum retina

unui orb

mi-e dor de alb

mi-e dor de lumina

atat de dor 

incat

stiu cum arata Infernul.

Isihia

Pasibil
sa risipesti Un Dumnezeu
in nimicuri
iesi din oase
ca dintr-o temnita alba
reabsorbit
dintr-un timp statut la ungher
in cautarea
anilor lumina.
Ai evadat din cliseu
cu o tacere mai in varsta
decat inertia
acum
nimeni
nu va mai vrea
sa te nasca.

Revolta 

Fac melcii implozii,
iubite,
n-am gura de foc
sa ti-o spun...
La ore de varf,
pe tarate,
cu ochii iesiti 
din orbite
in jalnice cuiburi
de scrum..

Din casele lor
rasucite
isi zvarl
ratacirile-n sus,
cu praguri intoarse
sferic
si-mpedicat
 spre apus...

Fac melcii... implozii
iubite,
sfidand gravitatii
firesti
zmulgandu-si din talpa
bolnava
carari nevazute.... 
...lumesti..

 totu-i drum...numai drum...