***

că pietre suntem...
uite, piatră sânt
aruncă-mă cu zgomot
din cuvânt
rostogolind spre margini trupul meu
trânteşte-mă în proză
să cad greu
cad incomod pe amintirea ta
cad greu pe conştiinţă
sau cad grea...
că dimineţile au nume
pentru mine,
nasc prunci în chinuri
ca să scap de tine,
bat dalta strâmb
să sune drept
pe osul meu -
te scot din piept
e gol
si dac-am sti sa-l umplem
                                                                              n-am impietri
                                                                              dar.. pietre suntem.
                                                                                 
                                                                                       ***