Isihia

Pasibil
sa risipesti Un Dumnezeu
in nimicuri
iesi din oase
ca dintr-o temnita alba
reabsorbit
dintr-un timp statut la ungher
in cautarea
anilor lumina.
Ai evadat din cliseu
cu o tacere mai in varsta
decat inertia
acum
nimeni
nu va mai vrea
sa te nasca.

Revolta 

Fac melcii implozii,
iubite,
n-am gura de foc
sa ti-o spun...
La ore de varf,
pe tarate,
cu ochii iesiti 
din orbite
in jalnice cuiburi
de scrum..

Din casele lor
rasucite
isi zvarl
ratacirile-n sus,
cu praguri intoarse
sferic
si-mpedicat
 spre apus...

Fac melcii... implozii
iubite,
sfidand gravitatii
firesti
zmulgandu-si din talpa
bolnava
carari nevazute.... 
...lumesti..

 totu-i drum...numai drum...

***

că pietre suntem...
uite, piatră sânt
aruncă-mă cu zgomot
din cuvânt
rostogolind spre margini trupul meu
trânteşte-mă în proză
să cad greu
cad incomod pe amintirea ta
cad greu pe conştiinţă
sau cad grea...
că dimineţile au nume
pentru mine,
nasc prunci în chinuri
ca să scap de tine,
bat dalta strâmb
să sune drept
pe osul meu -
te scot din piept
e gol
si dac-am sti sa-l umplem
                                                                              n-am impietri
                                                                              dar.. pietre suntem.
                                                                                 
                                                                                       ***
 

***

Dorm in pagini de carti
strangand diminetile-n gene
fragil, speriat si stingher
cum dorm pescarusii in pene.
Copertile-mi canta albastru
iluzia vastului cer -
cu zari prabuste-n cuvinte -
nedezlegat de mister...
si-n coma aceasta livreasca
adanca precum nemurirea -
nu-i nimeni sa ma citeasca
ori sa-mi vegheze trezirea...