Intrebari..

Uneori ma intreb cum ar fi daca mintea mea n-ar anticipa doua-trei variante de raspuns la fiecare intrebare? Daca nu as scana fiecare pseudo-intentie pana in esenta ei primara? Daca nu as vedea intotdeauna chipul din spatele mastii? Sau chiar mai mult: daca nu as dizolva sintetic fiecare rol social cu materia mea cenusie?? Cum as trai ?? Pai, probabil, as fi posesoarea unei fete intotdeauna imbujorate si surprinsa de ce se intampla pe lume... As fi pur si simplu "populara", acea tipologie naivo-vesela, potrivita pentru discutiile despre nimic din pauzele de cafea, tipa usor de abordat si care nu ti se lasa greu pe suflet pentru simplu fapt ca nu prezinta un pericol pentru propria inteligenta. Pentru ca nu va incerca niciodata sa-ti demonteze vre-un mit despre Sine.
Pe tipa asta nu o va intreba nimeni, ever, cu acea stupoare superficiala in modulatia vocii: Dar esti suparata?! sau De ce esti suparata?!! Pentru ca ea n-ar putea sa-i raspunda sec: Nu, sant intr-un extaz continuu, intr-o stare de bucurie efervescenta sa admir cum te chinui sa imi bagi masca aia in fata si sa mai si trebuiasca sa pretind ca te identific cu ea!!!
Deci, da, nu mi-am pictat o alunita in dreapta deasupra buzei..... nu sunt asa o pin-up girl... pentru ca nu prea ma doare in cot de procesul asta in care omenirea se automutileaza sufleteste si vrea si aplauze pentru asta. Da, sant serioasa (prea!) ...da sant trista uneori....si da...nu vreau sa ascund asta! Sa zicem ca e un fel de reactie de protest impotriva Marelui Bal Mascat... Cand o sa ajung la starea naturala de abandon...si n-o sa ma mai intristeze multe lucruri...atunci o sa fiu cum o sa simt atunci.
                                                                                                            N.S

                                                                                                                                     

.